Lungul drum al noptii catre zi

Ziceam ca am ajuns la civilizatie in dimineata urmatoare, dupa aproximativ 6 ore, la fabrica de apa, la intrarea in Valea Berii.

Nici nu mai stiu cum au trecut acele ore. Stiu ca eram amandoi foarte fericiti fiindca in sfarsit aveam sa ajungem la masina. Numai ca lucrurile aveau sa stea un pic altfel.

Am inceput sa mergem si zapada a devenit din ce in ce mai adanca. Deja intram constant in zapada pana la genunchi si sold. Un lucru incepea sa imi fie destul de clar: nu eram pe o poteca batuta.

Multa vreme am mers efectiv ca oile. Eu eram total dezorientat iar Sundeep sigur nu avea nici cea mai vaga idee pe unde suntem si cat mai avem. Cred ca amandoi mergeam asa, din inertie. Dupa ce indurasem nu cu multe ore inainte ceea ce se intampla acum era oarecum suportabil.

Tin minte ca la un moment dat l-am intrebat pe cel care facea urmele daca suntem pe drumul bun, cam cat mai avem etc. Nu parea nici el sa stie. Cred ca mergeam la ghici, sperand ca o sa ajungem unde trebuie.

L-am inteles pe lider; m-am pus in pielea lui. Conditiile de mers erau urate: zapada mare, bezna (aveam doar luminile de la frontale), ningea usor, cu totii eram obositi, iar el mai indurase si drumul pana la noi. Sunt sigur ca si el a fost dezorientat pe drumul de coborare.

De multe ori ma gandesc la povestea asta si imi dau seama ca am avut noroc cu Sundeep. Reformulez: mare noroc. Sundeep a fost intr-o forma fizica excelenta, dar mai ales psihica. Pe drumul de intoarcere multi ar fi clacat. Vine salvatorii tai, de-abia astepti sa ajungi la loc sigur, si mai ai de suportat inca nu stiu cate ore de mers prin nameti.

Ne mai opream din cand in cand si mai beam ceai, ne mai uitam peste dealuri (acum se vedea si luna destul de bine), mai ziceam o gluma. Moralul era inca la un nivel bun.

Daca m-ar intreba acum cineva pe unde am fost exact in noaptea aia…nu as sti sa zic. Multa vreme am fost sigur ca mergem in directia Babarunca. Am realizat apoi ca inspre Babarunca ar fi trebuit sa coboram si sa dam de padure destul de repede.

Noi insa am mers prin zapada proaspata, pe culmi, si nu imi aduc aminte de padure decat spre dimineata, pe la ora 3:30 – 4.

Stiu ca am ajuns prin niste zone de padure destul de abrupte, imi aduc aminte si de urme de animale (probabil caprioare, vulpi), unde am incercat tot felul de scheme ca sa putem cobori. Dracu stie pe unde eram.

La un moment dat a parut ca dam de ceva poteca umblata asa ca ne-am tinut de ea. Apoi imi aduc aminte ca am vazut copaci taiati si stivuiti si atunci a fost clar ca ne apropiem de lumina de la capatul tunelului. Si nu era farul locomotivei care venea spre noi.

Mi-am dat seama unde am ajuns. Eram la intrarea in Valea Berii. Pff, nu as fi crezut. In momentul ala am iesit din Iadul meu personal. Era 5 dimineata.

Eram cu totii bine. Nimeni nu avea degeraturi sau cine stie ce alte probleme grave. Eram doar foarte obositi.

Imi aduc aminte ca Sundeep s-a dus sa atipeasca in baraca unui paznic. Asa cum era de obosit a adormit imediat.

Eu a trebuit sa plec sa aduc masina din Pasul Bratocea. Am plecat impreuna cu unul din baieti, cel care ne facuse poteca. Celalalt a ramas in Valea Berii ca sa ne astepte.

Vai ce lung mi s-a parut drumul pana in Pasul Bratocea, pe asfalt. Mai ales in bocancii grei de iarna…era un deliciu. Dar nu am avut ce face; am tacut si am indurat.

Cand am ajuns la masina mi-am mai dat seama de un lucru: trebuia sa o curat de zapada. Ninsese destul de mult asa ca masina era plina de zapada.

Curatatul masinii mi-a mai luat vreo jumatate de ora, apoi am incalzit motorul, l-am luat pe Fane (salvatorul) si am plecat.

Am oprit si i-am luat si pe ceilalti din Valea Berii si am plecat catre Cheia, la hotel. In Cheia ne-am despartit de cei doi baieti, pe care Sundeep a tinut sa ii rasplateasca si financiar. Frumos gestul, si total neasteptat.

Amandoi eram constienti ca fara ei…poate nu am fi ajuns sa mai luam micul dejun la Hotel Cheia.

Am ajuns in camera pe la ora 6. Am convenit sa mergem si sa dormim cateva ore apoi sa luam micul dejun si sa vedem ce mai facem.

Ne-am trezit pe la 9:30. Amandurora ne-a fost clar ca nu vom mai merge nicaieri pe munte; doar la Bucuresti.

Vremea era absolut superba acum. Cine mai avea insa chef de Gropsoare?

Am plecat spre Bucuresti si mare parte din drum am vorbit despre ce se intamplase cu o zi inainte.

Sundeep nu era deloc suparat pe mine. Imi recapitula ce greseli facusem (vorbea la plural, nu la singular) si ce am fi putut face ca sa le evitam.

Eu mi-am luat intreaga vina asupra mea (pentru ca era a mea in totalitate) si mi-am evaluat deciziile. Era clar ca luasem niste decizii proaste:

  • am plecat pe ceata densa, fiind ferm convins ca o pot scoate la capat pe orice fel de vreme
  • nu m-am intors din drum cand a trebuit; am insistat sa vad ,,cum va fi mai incolo”
  • nu mi-am luat harta si GPS fiindca am fost 100% sigur ca memoria mea axata pe detalii functioneaza brici
  • nu am sunat SALVAMONTUL mai repede. Am fost convins pana in ultima clipa ca ma pot descurca. Am mizat totul pe o singura carte, experienta mea in acea zona, si era sa pierd totul

Cand am ajuns la Bucuresti si ne-am luat la revedere am insistat sa ii returnez lui Sundeep toti banii pentru tur. I-am spus ca a fost vina mea in totalitate si ca imi asum tot.

Raspunsul lui a fost: don’t be silly. I want to thank you for taking care of me, for watching over me during the night and making sure I was ok.

Mi-a zis ca amandoi am invatat din asta si ca asta ar trebui sa fie doar o lectie pentru viitor.

Ne-am despartit in cei mai buni termeni si ce sa vezi….inca mai tinem legatura prin email, pentru alte posibile tururi viitoare.

Pentru mine a fost una din cele mai usturatoare lectii pe care le puteam primi. De atunci, la fiecare tur, am intotdeauna in minte planul B si planul C.

Totul e bine cand se termina cu bine 🙂

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s